Za-Ru: interviu

nume: Za-Ru
restul: va fi istorie
statut: prieten de-o viata, doua, hai trei

turkul: Salut, ce faci, cum o mai duci, etc?

za-ru: O duc bine (isi aprinde tigara). Sper sa prind majoratul.

turkul: Ce te-a determinat sa te apuci de muzica?

za-ru: Realitatea. Mai precis… contrastul dintre bine si rau, bogati si saraci.

turkul: Cam ce teme vrei sa abordezi in piesele tale?

za-ru: Viata… nu neaparat a mea.

turkul: Dar in principal a ta.

za-ru: Da. Anumite trairi; pot sa spun ca muzica e un motion capture pentru mine. Imi place sa ma joc cu mintile oamenilor, si cum un cuvant sau o propozitie poate schimba totul, incerc sa gasesc frazele potrivite pentru a schimba minti, oameni, sistemul.

turkul: Sa inteleg ca vrei sa schimbi mentalitatea celor din jur.

za-ru: Nu vreau sa schimb mentalitati, ci doar sa punctez anumite lucruri bune si rele in viata fiecaruia.

turkul: Ce anume te deranjeaza mai mult in ceea ce vezi in jurul tau? Presupun ca exista ceva care te face sa dai totul din tine.

za-ru: Cel mai mult urasc falsitatea, si suferinta. Suferinta oamenilor nevinovati, victimelor societatii, de la batranica simpatica pe care-o vad pe banca, pana la copilul batut pentru banii de pachet.

turkul: Te-ai identificat vreodata in una din aceste categorii?

za-ru: Da, am trecut prin toate. Mai putin batranica (rade, stinge tigara).

turkul: Cum se explica faptul ca nu ai lansat nimic pe piata pana acum?

za-ru: Vreau ca, *daca* lansez ceva, sa ma vad 100% in proiectul respectiv; vreau sa sune diferit, si vreau ca ascultatorul sa nu se plictiseasca. Iti dai seama ca intr-un oras in care nepotismele sunt la putere, si pupincurismul domina minti slabe, este greu sa gasesti pe cineva care sa-ti impartaseasca aceeasi viziune, sau dragoste si pasiune pentru stilul pe care-l adopti.

turkul: Totusi, tu canti rap, intr-o lume in care multi sunt ca apa de ploaie: vin si se duc…

za-ru: Eu vreau sa aduc “roua diminetii” in peisaj (rade, isi aprinde a doua tigara). Sau sa fiu ploaia acida care le da peste nas. Rap-ul fara munca e ca rockerul fara plete; neterminat si neobservat. De asta chestia cu lansarea nu e un eveniment monden pentru mine, ci, ai sa razi, o reincarnare, un pas important in realizarea unui vis.

turkul: Stiu ca iti creezi singur si instrumentalele, ceea ce majoritatea habar nu au cum sa inceapa macar.

za-ru: Parerea mea e ca fiecare ar trebui sa faca ce simte. Si daca un rapper are flow – sau simte ceva deosebit cand asculta un instrumental – ar trebui sa-i dea bice.

turkul: Poti vorbi de cateva influente in munca ta?

za-ru: Mda. Crescand, am ascultat rapperii de top, pentru ca n-aveam acces la ceilalti, sau macar la unele piese ale lor. Ascultam Eminem, Method Man, Redman, Busta Rhymes etc, dar numai melodiile mediatizate. Si astfel nu intelegeam complet mesajul. Eu nu gandesc dupa conceptul “oaia-n turma”, si nu ascult “hituri” recomandate de ageamii. De obicei melodiile promovate la TV sau radio sunt cele mai comerciale, si nu contin prea multa esenta, sau tehnica lirica, ci acel bum-bum-bum pe care trebuie sa dai din cap. Am facut rost foarte greu, prin intermediul prietenilor cu casete si CD-uri, de melodii care mi-au deschis orizonturile, practic, si care imi dadeau acea stare de spirit de care mai tarziu eram dependent, piese ca White America, Who We Be, Shadowboxin’, si Break Ya Neck. Atunci am vazut cat de flexibil era rap-ul, si cum un om care traieste intens anumite sentimente poate sa ajunga, dintr-un nimeni, un simbol si model pentru altii. M-am saturat sa vad cocalari letargici fataind din cur, chinuindu-se sa imite piese arhicunoscute, violand rap-ul, terorizand microfonul si consumand hartie si pix degeaba.

turkul: Cum ai de gand sa lansezi albumul? Pe net, sau altfel? Multi dintre acei “ageamii” si-au plasat melodiile pe YouTube si pe hub-urile DC++, si au avut succese partiale pe plan local.

za-ru: In primul rand vreau sa prezint albumul, cand e gata, prietenilor mei, sa le aflu parerile. Ei vor avea, desigur, primele copii; apoi, voi incerca sa bat la usa caselor de discuri; si cum acolo se intra cu pile si relatii, ma voi gandi si la alte metode.

turkul: Ma mira ca ai o abordare total diferita; majoritatea trimit demo-uri, si cei ce reusesc sa fie bagati in seama inregistreaza in studiouri bine puse la punct…

za-ru: Cei de la casele de discuri nu prea mai primesc, in ultimul timp, demo-uri, pentru ca sunt satui de antitalente. Si pe net, stii cum e: orice poate fi plagiat. Tu, ca individ, nu te poti pune cu reprezentanti din industrie.

turkul: Ce poti spune despre “Pierim”?

za-ru: E o piesa care ma reprezinta 100%, iar subiectele atinse sunt foarte usor de observat. Cand am inregistrat-o, n-am avut microfon bun, in primul rand; aveam probleme si cu PC-ul, imi pierdusem o buna parte din proiectele de instrumentale… Ironia a fost ca in saptamana aceea avea loc un concurs de creatie antidrog, iar eu aveam in cap ideea melodiei, stiam cum vreau sa sune, tot ce a lipsit a fost un negativ. Cu doua zile inainte de concurs, am gasit pe un CD mai vechi negativul piesei Thow Shall a lui Young Buck. Din prima secunda mi-am dat seama ca mi se potriveste ca o manusa, manusa care mi-a adus premiul special.

turkul: O urare pentru “blogul turkului”?

za-ru:

Sunt un diavol
Reincarnat intr-un om
Intrupat intr-un porc.
Cant pe patru voci deodata
Ca la cor
Doar ca sa ii ignor.
Ma-ntorc in track-uri si-n blog
Iti fur bomboane din pom
Mor daca-n barca
Daca si Parca
N-au iarba la bord.

turkul: Mersi, si mersi pentru interviul acordat. Mult succes cu lansarea, si sper sa iasa totul cum iti doresti.

za-ru: Doamne ajuta! (rade, face cruce, isi aprinde a treia tigara)
P.S. Iata si piesa despre care vorbeam: Za-Ru: Pierim